19 -> 20 iunie

Noaptea...noaptea e facuta pentru dormit, nu pentru fumat. Daca era pentru fumat, cele 24 de ore erau injumatatite in zi si fumoar, nu zi si noapte. Cainii latra, pisicile miauna, oamenii tipa; in ordinea asta, in ordine inversa si in cor. Trebuie sa investesc intr-o defensiva pentru timpane. Nu termopane, ci dopuri de urechi. Ploua; vantul sufla puternic si-mi da de toti peretii gandurile; peretii sunt departe, tavanul e prea sus, podeaua e prea jos. Ma scol, imi aprind o tigara in mod reflex. Ma duc in birou. Becul se arde, il schimb cu cel din dormitor. Mi-e prea cald cu tricoul pe mine si prea racoare fara. Deschid ventilatorul, acum tot fumul imi intra in ochi. N-am aer conditionat - ce porcarie de denumire; aerul ar trebui sa fie unul dintre putinele daruri lumesti ce vin neconditionat. Mos Ene a fost lovit de Alzheimer, mi-a uitat adresa. Langa becul ars, bricheta, langa bricheta, privirea mea. Doisprezece metri patrati de liniste in care ecoul clipitului meu sacadat se reverbereaza. Ma uit pe geam, plin de vise obosite ce asteapta sa se crape de ziua pentru a intra inapoi in tartacutele celor ce le-au nascut prin cezariana nerabdarii. Ma intorc in universul meu zamislit din gudron, nicotina si ceramica scrumierei. Inca o cafea neagra. Nu stiu sa citesc in cafea decat la nivel de amator. O sa adorm, cand soarele va fi cu doua degete peste pervazul meu, o sa adorm...soarele maret precum cel de pe drapelul Fostei Republici Iugoslave Macedonia. Azi mai tarziu decat ieri, maine mai tarziu decat azi, pana cand voi ajunge sa ma culc odata cu gainile. Atentie, am zis sa ma culc odata cu gainile, si nu sa ma culc o data cu gainile, iata cum un spatiu poate face diferenta dintre confesiunea unui insomniac si cea a unui zoofil. Ceasul vecinilor suna la fiecare ora fixa. Ce obicei enervant pentru un ceas, nu credeam ca o sa urasc vreodata ceva ce nu respira. Vreau sa citesc "sterilitatea, sau frigiditatea spirituala la femei". O fi existand? Ar trebui sa existe...carte, ca in lume exista. In curand o sa vina masina de salubrizare, apoi postasul. In ordine cronologica, zic. Nu mi-e foame. Nu mi-e sete. De codru verde nici nu vreau sa aud, decat daca as fi sigur ca nu are nimeni cum sa ajunga la mine, nici macar eu, si ca as putea dormi un deceniu neintrerupt, astfel as recupera aproape 100% din somnul de care m-am privat, si as mai avea un considerent pe care nu-l impartasesc nici propriei persoane. Peste cateva ore ma voi trezi, voi posta o noua tarasenie in nota mea, ironica si vesela precum o durere de dinti, despre ciclism, ori alt subiect la intamplare de care sa ma folosesc pentru a umple pagini albe; am dezvoltat o fobie pentru paginile albe, cele mai recente capitole din autobiografia mea nescrisa fiind ticsite de ele. Inchid geamul, am consumat suficient aer neconditionat. Ma oglindesc. Nu m-am barbierit de vreo jumatate de an. Am sa fac o socoteala sa vad cat creste barba pe luna. Mai putin decat podoaba capilara, e prima impresie la care ma arunc. Podoaba capilara, zic? Ma rog, boschete. Am slabit. Nu credeam ca se mai poate una ca asta, dupa ochiul meu cam ajunsesem la o greutate minima...in fine, poate mi s-au subtiat oasele. Cearcanele sunt cat libarcile. Ma simt...de la bine in jos...foarte in jos. S-a luminat de ziua. Normal ca de ziua, de ce altceva se mai poate lumina? Mama lui de limbaj de lemn. Sunt martorul cenusiu al inca unui rasarit de soare...ceea ce ar fi in regula daca acum m-as trezi. Lumina se reflecta in sigla cu caractere chirilice de pe frigider. Trainice frigidere faceau rusii. Pacat ca nu fabricau si sperante. Ah, ce hata-scarta pe hartia virtuala...semn clar ca trebuie sa ma culc. Am sa ma amuz zicandu-mi "noapte buna", flecareala placuta in somn.