Fumez de cand am carte de indentitate.
Fumez cand nu pot dormi (iar epifiza sta sfidatoare in saua turceasca si mi-ar arata degetul mijlociu daca ar fi dotata cu unul).
Fumez cand ma pot trezi (ceea ce se intampla cu mult dupa pranz, cam in acelasi timp cu peruvienii, ei avand scuza fusului orar; n-oi fi avand eu stofa de artist, dar macar am un program asemanator).
Fumez cand rememorez experiente placute ce nu se vor repeta.
Fumez cand salivez anticipand o ora de lectura interesanta.
Fumez cand unul din multitudinea de factori externi imi violeaza spiritul.
Fumez cand astept vreun mijloc de transport in comun.
Fumez cand astept un raspuns important.
Fumez cand nu mai astept nimic...
Fumez de buna voie si nesil(u)it de nimeni, la bine si la rau, pana cand moartea ma va desparti de acest viciu. Sunt insurat cu tigara, si din moment ce "tigara" este un substantiv comun de gen feminin, macar din punct de vedere semantic este in regula.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu