Cel mai mare ciclist din istoria guberniei Kazakhstanskaya, Muraviev (a nu se confunda cu primul ministru al Bulgariei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Konstantin Vladov Muraviev) se intoarce in tara natala dupa un sezon de ratacire la echipa americana Radio Shack. Mustata i-a crescut pana peste buza inferioara. Dmitri fuge cu lacrimi in ochi catre grajdul in care-si tinea cal-bicicleta pe care calarea pentru fosta sa echipa de club, Astana. Timid, se aseaza in genunchi, isi drege glasul si incepe sa graiasca:
- Uite, ti-am adus niste ovaz si apa proaspata din fantana comuna a orasului, draga mea bicicleta. Of, uita-te la tine, ce ai slabit. Ma lasi sa te mangai pe ghidon? Ce-ti mai placea inainte...dar acum probabil esti prea suparata pe mine ca sa imi permiti sa ma apropii. Stiu, am fost un idiot ca te-am abandonat si regret enorm, te rog sa ma crezi si sa ma ierti. Am sa-ti povestesc cum a fost. Dupa finele sezonului 2009, Lance Armstrong m-a contactat si m-a laudat pentru participarea mea din Turul Frantei alaturi de el. Mi-a spus ca aveam un fel anume de a-i cara apa, de a avea grija sa-i dau vesta de pe mine in etape racoroase, si cum intotdeauna inainte de o coborare pronuntata saream si ii dadeam ziare sa-si puna sub tricou sa nu raceasca. Mi-a mai spus ca noua lui echipa va avea nevoie de o sluga capabila, si ca mi-a rezervat un loc, vazand in mine un sclav desavarsit. Cum puteam sa rezist ofertei, spune drept? M-a sedus. Pe langa asta, imi sta mult mai bine in echipament rosu cu insertii negre decat in cel turcoaz cu galben. Am semnat numaidecat, avand in inima visul de a deveni al doilea sau testicul. Dar aveam sa vad curand ca visul ce-i prea frumos sa fie adevarat, asa e...Lance avea pe altcineva pe post de al doilea testicul...unul mai umflat, mai paros, eu nu eram destul de bun. Inca nu-mi pierdusem total speranta si idolatrizam capetenia echipei, tin minte ca-i ziceam jupanului Tomas Vaitkus ca si in 2020 Lance ar putea castiga tricoul alb de cel mai bun tanar rutier, poate ca testiculul sau are aproape 40 de ani, dar sufletul are sub 24 de ani. Ba chiar socoteam intr-o zi cand beam un shake din sange de capra, ca ar fi frumos din partea mea sa devin eunuc, sa aiba maestrul de cine sa faca misto, sa-i daruiesc ocazia de a putea zice si dansul "sac! bai asta, am cu un testicul mai mult decat tine, asadar sunt mai smecher, fara doar si poate" nu doar sa auda asta. Dupa aceea am fost foarte gelos cand am vazut ca Yaroslav Popovych ii aducea mancare, si am aflat ca intre ei era de multa vreme ceva. Nici la trena nu eram lasat, Lance ii batea pe umar si ii trimitea in frunte pe Rubiera, Zubeldia, Paulinho. Eu taceam si inghiteam. Dar eram trist. Gandeam in sinea mea ca Dumnezeu nu numai ca nu e cazac, ba chiar e uzbec! Nici nu ma mai epilam de deprimat ce eram. Plus ca mi-era dor de maestrul Vino, si aveam o strangere de inima, simteam ca nu ma va ierta niciodata ca l-am tradat. Dar iata-ma inapoi, dispus sa fiu pedepsit pentru greseala uriasa pe care recunosc ca am facut-o, sper ca tu, draga mea bicicleta sa ma ierti vreodata, si poate cu timpul Vinokourov ma va primi si el inapoi, sa fim din nou o familie unita cum eram pe vremuri. Da, sunt oaia ratacita a lui Vino, vulturul galbejit al stepei de pe mandrul nostru drapel imi e martor.
Muraviev se ridica, isi da o limboaca peste mustata si se indreapta spre iesire. Zaboveste un pic si intoarce privirea discret peste umar, spre roti, sperand ca bicicleta sa reactioneze in vreun fel, dar nimic...dezamagit, tranteste usa de lemn in urma sa, avand in minte imaginea (in tonuri de maro, cu ceata pe margine, ca doar e amintire) lui Vino, bucuria sa, la care a fost si el partas, cand se dopa maestrul si el ii tinea garou, ce vremuri...vremuri apuse sub soarele cazac (CARE ESTE CU MULT MAI MARE SI STRALUCITOR DECAT CEL UZBEC!). O dumbra-i canta tristetea si teama de a ramane fara stapan...pentru cine va mai fi el oare ilustru
domestique? Il va ierta oare zeul Vino?
Note: * Fara cunostiinte minime ale cititorului despre ciclism ori despre rutierii din pluton, aceasta postare nu se recomanda, nemaiavand acelasi farmec.
* Aceasta revenire a lui Dmitri Muraviev nu este reala, ci pura fantezie, probabil rutierul cazac va ramane multa vreme la Radio Shack, dolarul american avand un gust mai dulce decat tengea cazaca.
* Fara prea mare legatura cu cele de mai sus, platoul national cazac se numeste beshbarmak, de obicei facuta din carne de cal. Beshbarmak inseamna "cinci degete" iar motivul ar fi faptul ca o traditie importanta din popor este aceea de a manca orice cu mana.
* Explicatia pentru hibridul cal-bicicleta ce apare in randurile de mai sus: 1. cazacii sunt cunoscuti mai degraba ca buni calareti decat ciclisti; 2.prea lung, mai lung decat postarea, mi-e lene...si 3. poza de mai jos, in care Dmitri Muraviev pare ca s-a oprit si s-a dat jos pe catarare intr-o zona de alimentare pentru a-si adapa bicicleta, obosita si naravasa dupa atata urcare.
Dmitri Muraviev, fost campion national pe sosea in anul 2002.
In Turul Frantei din 2009, cand Muraviev rula inca pentru Astana, avandu-i atunci coechipieri si pe americanii Lance Armstrong si Chris Horner, echipa de 9 rutieri a Astanei pentru Marea Bucla nu il includea si pe cazac. Insa sponsorii echipei doreau ca macar un cazac sa fie in echipa (oarecum firesc), si a fost ales Muraviev, acesta fiind un pic mai rasarit fata de restul (in lipsa lui Vino, care era inca suspendat). Astfel a ratat prezenta in Tur Chris Horner, un ciclist mai valoros, si care se afla probabil in fata ultimei sale participari in Tur, tinand cont de varsta sa (prezenta sa in acest an este incerta).